Cuvânt la înmormântare -Călător și oaspete-

Cuvânt la înmormântare

-Călător și oaspete-

,,Călător sunt în fața ta și oaspete,

ca toți părinții mei”

Ps. 38, 17

Prin cuvintele psalmistului ,,călător sunt în fața ta și oaspete, ca toți părinții mei” suntem invitați să ne plecăm gândul la curgerea rapidă a vieții pământești – cuvântul inspirat al psalmistului care ne aduce aminte de succesiunea generațiilor, de dispariția împăraților care au atins culmi de înflorire și au dispărut fără urmă, rămânând numai ruinele.

Ne aducem aminte de fiecare dintre noi, ne naștem, trăim, îmbătrânim și murim. Aici, pe pământ nu avem o patrie stabilă ci suntem călători, oaspeți așa cum au fost și înaintașii noștri, ca o casă de oaspeți.

Așadar, cu inimile îndurerate, ne despărțim de o creștină vrednică a acestei parohii. Se varsă lacrimi, se aud suspine, fiindcă adormita în Domnul a fost un suflet ales.

Cei care au cunoscut-o au putut să descifreze cu ușurință credința ei ,,lucrătoare prin dragoste” (Gal. 5,6), seninătatea privirii și bunătatea inimii ei.

Despărțirea de ea este grea, fiindcă cu greu se poate uita o soție devotată, o mamă jertfelnică și o bunică înțeleaptă. Era nelipsită de la Sfânta Biserică. A slujit cu un devotament tăcut și cu o dragoste jertfelnică Biserica parohială pe care a împodobit-o fie cu prezența glasului ei melodios, fie cu milostenie și grijă față de apropiați.

Cu siguranța chipul ei s-a imprimat în inimile celor care au cunoscut-o însoțit de pilda vie a unei vieți trăite sub semnul virtuții și al sfințeniei. Avem convingerea că o vom întâlni la momentul potrivit printre preferatele lui Dumnezeu.

Prin dragostea ei față de credința și tradiția Bisericii, prin bunătatea și dărnicia ei părintească, exprimate adeseori atât față de copii, nepoți și strănepoți, cât și față de credincioși, tanti cum o numeam eu – răspândea în jurul ei lumină și bunătate izvorâte din credința lucrătoare prin iubire.

Permanent emana un optimism echilibrat pe care reușea să-l transmită aproape miraculos ca încrederea în neîndoielnica biruință a Adevărului. Sigur, numai un om credincios poate gândi curat, nepătimaș. Credința nu este doar un sistem, ci și împărtășirea din viața veșnică.

Punea problemele cu discernământ și le rezolva cu eleganță, le ocolea cu delicatețe pe cele incomode, iar deciziile luate permanent erau foarte bune. Așa am cunoscut-o de 40 ani. Coordonatele modelului ei pe care le-a lăsat urmașilor include perseverența, îngăduința față de opiniile altora, tenacitate, consecvență în raport cu sine în primul rând, muncă și iar muncă.

De altfel, împreună cu soțul, și-a învățat copiii și nepoții cum să urmărească în viață un scop nobil, să aprecieze un titlu, să se respecte pe ei înșiși, să conștientizeze dimensiunea responsabilității pe care o au, să nu ignore greșelile și să nu înceteze a urca pe scara valorilor alături de cei mai buni.

Grație acestor daruri viața i-a fost bogată în împliniri și satisfacții. Limpezirea minții și curăția inimii au fost idealul vieții sale. Dumnezeu i-a dăruit pricepere, înțelepciune și discernământ, discernământul așa cum este prezentat și în viziunea patristică, care este mai presus decât toate virtuțile.

Așa a fost mamaia dumneavoastră!

A iubit preoțimea, a iubit Biserica, a iubit și cântarea bisericească cu o pasiune neabătuta pe care a experimentat-o printr-o trăire a ei în toate fibrele cugetului și ale simțurilor sale. Cu adevărat, așa a fost, pentru că s-a născut asa, a fost educăta de părinți așa și a trăit împreună cu soțul ei. Vrednică a fost, mai rar se naște o mamaie în zilele noastre așa. Da, da!

Desigur, în cei 87 de ani adunați în calendarul personal, dupa cum ea însăși îmi mărturisea ,,norii nu au adus numai ploile recoltelor bogate, ci și intemperiile unor greutăți. Însa, de fiecare dată, Dumnezeu m-a ajutat și mi-a ascultat rugăciunile, dar și multumirile”. Pentru toate acestea, familia ei a fost sfânta. De aceea în astfel de momente când moartea încearcă să rupă unitatea familiei este bine să nu va lăsați pradă deznădejdii care poate să facă multă stricăciune sufletului și vieții ca să sporiți fraților cu toții în rugăciune și astfel să vă abandonți în brațele iubirii Preamilostivului Dumnezeu, Singurul Care știe să pună punct fiecărui lucru frumos.

Este drept că prin plecarea dintre noi a ei, parohia noastră, satul acesta a pierdut un om de valoare. Așadar, în final, să-L rugăm pe Hristos Domnul să-i dăruiască iertarea păcatelor, odihnă sufletului și bucurie împreuna cu drepții, iar pe cei dragi din familie, să-i mângâie și să-i întărească întru credința în înviere.

Adormita în Domnul, tuturor ne adresează cuvânt de iertare, de mângâiere și de îmbărbătare, împreună cu Apostolul neamurilor care ne zice: ,,Nu vă întristați ca și cei care nu au nădejde, pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa să credem că Dumnezeu pe cei adormiți prin Iisus îi va aduce împreuna cu El”(I Tes. 4, 13-14).

În încheiere

Biserica noastră sfântă, care i-a fost casă, călăuză și mamă iubitoare, o învăluie astăzi cu multă dragoste, cu cântările și cu rugăciunile ei. Plângând cu toții pentru durerea despărțirii să o iertăm pentru tot ce ne-a greșit ca om în această viață, ca și Dumnezeu să o ierte și să o odihnească cu sfinții Săi. Amin

Iertați-o și Dumnezeu să o ierte!

Veșnica ei pomenire din neam în neam!

Pr. Mircea-Ilie Holban