Cuvant la cununie

Cuvânt la cununie

Iubiţi credincioşi

Nunta este un eveniment de cea mai mare însemnatate. Ea este consacrarea în faţa lui Dumnezeu şi a societăţii a unei însoţiri izvorâte din iubire.

Prin ea se întemeiază familia în care cei doi, bărbatul şi femeia se întregesc reciproc şi duc lupta pe frontul vieţii spre realizarea fericirii depline. Nunta nu este o sărbătoare oarecare a mirilor, ci este unică pentru ei – celelalte sărbători rânduite de Biserică şi de popor aparţin deopotrivă tuturor, pe când nunta este cea mai preţuită sărbătoare din viaţa lor.

Nunta este împreunată cu bucurie, de aceea este învăluită în lumină strălucitoare. Pentru noi creştinii nunta pleacă din Cana Galileii. Aici Mântuitorul a participat la o nuntă săvârşind prima minune – prefacerea apei în vin. Aici consfinţeşte actul ce s-a instituit în rai, întăreşte legătura între bărbat şi femeie şi o înalţă din ordinea naturii, în ordinea harului.

La nuntă bucuria este mai firească decât oriunde, de aceea rânduiala cununiei gravitează în jurul acestui sentiment. Se bucură mirii, părinţii şi nuntaşii deopotrivă. Dar mirii îndeosebi, chiar copleşiţi de această stare sufletească euforică, sunt chemaţi să scoată din bucuria momentului miezul ei tainic.

Cu alte cuvinte bucuria lor trebuie să se înalţe şi să ajungă la bucuria martirilor, adică ea va străluci cu adevărat în dăruirea totală a unuia pentru altul, până la sfarşitul vieţii lor.

Sf. Ap. Pavel numeşte căsătoria “taină mare” (Efes. 5,32), ea fiind un relfex al unirii lui Hristos cu Biserica Sa.

Legătura dintre Hristos şi Biserică este de natură spirituală, ea este pătrunsa de iubire şi străbătută de har. La fel şi căsătoria, spre a fi o icoană fidelă unirii lui Hristos cu Biserica Sa, trebuie să fie pătrunsă de harul divin.

Într-una din rugăciunile de la cununie se spune “Şi acum Însuţi Stăpâne trimite mâna Ta din Sfântul Tâu locaş şi uneşte pe robul Tău (N) cu roaba Ta (N), pentru că de la Tine se uneşte bărbatul cu femeia. Uneşte-i pe dînşii într-un gând, încununează-i într-un trup, dăruieşte-le lor roadă pântecelui spre folos, câştigare de prunci buni.” Acesstă simfonie a inimilor să vă călăuzească paşii în drumul vieţii, în răbdare şi iubire reciprocă, în răspundere egală la chemările ce vă stau în faţă, spre a fi părtaşi la sfinţenia divină a căsătoriei. Desigur, în drumul vieţii noastre, se pot ivi greutăţi, corabia familiei se va lovi poate de stânci sau va fi învăluită de furtună. Nu deznădăjduiţi fiindcă o familie unitară, în care virtutea este la prezidiul vieţii, este o redută ce nu poate fi învinsă.

Nu vă împovăraţi cu nicio grijă, ci întru toate, prin închinăciune şi rugă lui Dumnezeu cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte va păzi inimile voastre şi cugetele voastre întru Hristos Iisus (Pilde 6, 6-7)

Binecuvântarea şi pacea lui Dumnezeu peste inimile voastre, peste casa şi familia voastră.

Amin.

La mulţi ani!