Cuvânt la Sfântul Dimitrie - Izvorâtorul de mir
Iubiţi credincioşi
Biserica noastră Ortodoxă proslăveşte astăzi în psalmodii de tropare şi cântări duhovniceşti pe unul dintre luceferii care strălucesc pe cerul credinţei noastre ortodoxe; ea sărbătoreşte luminatul praznic al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir.
Ca să înțelegem mai bine cine a fost acest Sfânt, când a trăit el, ce fapte de seamă a înfăptuit pentru a fi cinstit astăzi de creștinătate, să întoarcem filele istoriei cu multe veacuri în urmă, când trăiește Sfântul Dimitrie.
Fraților, întinsul Imperiu Roman era condus atunci de împăratul Dioclețian împreună cu Maximian – doi asupritori ai creștinismului. Aceștia au dat multe edicte de persecuție împotriva creștinilor, care ordonau dărâmarea locașurilor de cult, interzicerea adunărilor creștinilor și arderea cărților sfinte.
Atât Dioclețian cât și Maximian pretindeau să fie adorați ca niște zei. Creștinii care refuzau să facă aceasta erau uciși prin torturi, arși pe rug și aruncați în mare. Așa se face că în acest timp a fost o mulțime mare de martiri.
Aceasta a fost pe scurt epoca în care s-a născut în casa voievodului din cetatea Salonicului, Sfântul Dimitrie, cel care avea să fie ostașul și mucenicul lui Hristos. Părinții acestuia au fost creștini, ceea ce a făcut ca tânărul Dimitrie să primească o educație creștină aleasă. În Viețile Sfinților ni se spune că tânărul Dimitrie creștea în virtute și în cunoașterea legii lui Dumnezeu. Era mai ales decât alții și la chip, și la virtute; se nevoia mai ales în cele duhovnicești, iar poftele cele păcătoase ale trupului le biruia, curăția inimii păstra, dreptatea iubea, de nedreptate și strâmbătate se ferea. Atât de mult era el lăudat pentru mărimea lui de suflet, încât împăratul Maximian, auzind de înțelepciunea și de virtuțile ostășești ale lui Dimitrie, l-a înălțat la rangul de voievod al Salonicului și al întregii Macedonii. La înscăunare, împăratul i-a poruncit: ,,Să-ți păzești patria și s-o cureți de creștini, ucigând pe toți cei care nu mi se închină mie, ci cheamă numele lui Hristos”.
Ajuns conducător al cetății, Sfântul Dimitrie a început să protejeze pe creștini și să învețe chiar el cuvântul lui Dumnezeu, fără să se teamă de împărat. Și o mare plată a avut ostenelile sale, căci pe mulți închinători la zeii cei păgâni i-a câștigat pentru Evanghelia lui Hristos.
Auzind împăratul Maximian despre toate acestea, a trecut prin Salonic ca să se convingă dacă cele auzite despre Sfântul Dimitrie sunt adevărate: ,,Și intrând în cetate, a poruncit să fie adus Dimitrie în fața lui și să se încredințeze singur dacă e adevărată pâra sau nu, iar Sfântul, bucuros să mărturisească pe Dumnezeu, nu s-a temut nici de cei ce-l părăsiră, nici de împărat, ci venind a stat înaintea împăratului.
Împăratul a poruncit ca Sfântul să fie aruncat în temniță, dar nu în cea de obște, ci într-o închisoare mai cumplită. Împăratul Maximian îi plăcea să vadă lupte în circuri și să asiste la ucideri de oameni. Și avea el pentru aceasta un uriaș numit Lie, care se bătea pe o platformă înaltă și pe toți îi biruia, aruncându-i în sulițele ce se aflau înfipte în pământ în jurul locului de luptă. Iar un evlavios creștin, anume Nestor, prieten cu Sfântul Dimitrie, văzând cum uriașul Lie, omul împăratului, ucide pe oameni și cum se veselește împăratul pentru aceasta, se duse la închisoarea Sfântului și i-a zis: ,,Dimitrie, împăratul se bucură foarte pentru faptele lui Lie și inima mă împinge să mă lupt cu acesta și să-l birui. Pentru aceasta, te rog binecuvintează-mă și întărește-mă ca să-l biruiesc.” Iar Sfântul făcându-i semnul Sfintei Cruci pe frunte, i-a zis: ,,Du-te, căci pe Lie îl vei birui și pe Hristos Îl vei mărturisi”.
Deci, ieși Nestor din închisoare, strigând în gura mare, zicând: ,,Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă să îl învig pe Lie”, și în adevăr, el reuși să îl învingă pe acesta și să îl arunce în sulițe. Iar împăratul, văzând că Lie a fost învins, a chemat la sine pe Nestor și l-a intrebat cu ce farmece a reușit să îl învingă pe Lie. Nestor a răspuns: ,,Eu, împărate, nu cu farmece l-am invins pe Lie, ci cu puterea lui Dumnezeu, a lui Hristos cel adevărat”. Auzind aceasta, împăratul a poruncit să i se taie capul lui Nestor. Și astfel a mărturisit Nestor cu sânge de martir, pe Hristos, dupa cuvântul Sfântului Dimitrie.
Când însă a aflat împăratul că Sfântul Dimitrie este adevăratul pricinuitor al morții lui Lie, a poruncit să fie ucis și acesta. Și mergând ostașii în temniță au găsit pe sfânt îngenuncheat la rugăciune. Era tocmai ziua de 26 octombrie, când soldații l-au străpuns cu sulițele pe sfânt, care a primit astfel cununa muceniciei pentru Hristos.
Viețile Sfinților ne mai istorisesc că unii creștini au luat trupul sfântului și l-au îngropat cu mare cinste în cetate, zidind deasupra mormântului o biserică în care s-au făcut multe minuni și se da bolnavilor tămăduire.
După ce au trecut prigoanele împotriva creștinilor, un creștin evlavios pe nume Leontin, a zidit o biserică mai mare pe mormântul Sfântului Dimitrie și când săpa la temelia bisericii a dat peste sfintele moaște ale sfântului din care izvora mir cu mare preț, la care mulți s-au tămăduit.
Astfel învrednicit de Dumnezeu cu harul facerilor de minuni, Biserica l-a așezat în ceata luceferilor ei duhovnicești, iar evlavioșii creștini din Salonic i-au făcut sicriu în aur și argint și i-au așezat sfintele sale moaște în biserica cea mare din acest oraș, unde se află și astăzi.
Fraților, iată de ce Biserica prăznuiește și cinstește în chip deosebit amintirea Sfântului Dimitrie. Biserica ne învață că cinstirea sfinților trebuie să însemne și urmarea vieții lor, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: ,,Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, la a căror săvârșire a vieții privind să le urmați credința”(Evrei 13:7).
A cinsti pe sfinți înseamnă deci, a-i urma în credința lor în Hristos, în iubirea lor nețărmuită față de oameni și față de Hristos, în nădejdea lor neclintită că viața aceasta poate fi sfințită, în curajul și statornicia lor nebiruită cu care au luptat împotriva păcatului.
Drept aceea, noi cei care ne-am aflat astăzi în fața Sfântului Altar, și am cinstit pomenirea Sfântului Dimitrie să ne silim să-i urmăm în viață pilda vieții lui. Credința lui să ne insufle duhul iubirii față de Hristos și față de oameni, curajul creștin și sfințenia vieții lui să ne aprindă în sufletele noastre năzuința de a ne înfrumuseța și noi sufletele cu aceste virtuți.
De aceea să ne rugăm plini de smerenie, în fața acestui Sfânt Altar: Sfinte Dimitrie roagă pe Stăpânul și Împăratul tău să ne ajute și nouă să mergem pe urmele Lui. Roagă-L, Sfinte și Mare Mucenic Dimitrie, să ne întărească și pe noi ca să propășim în virtuțile creștine ce ți-au fost atât de scumpe în această viață trecătoare și care ți-au agonisit mărirea și sfințenia vieții. Ajută-ne cu ruga ta către Cel Atotputernic, ca prin harul cel de sus să ne trăim viața creștină. Roagă-L, Sfinte Mare Mucenice, pe Stăpânul și Împăratul nostru să ne trimită tuturor duhul păcii lui, ca pacea să se înscăuneze pe pământ printre oameni și popoare, spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru. Amin. La mulți ani!
Pr. Holban Mircea Ilie
