Cuvânt la Duminica a XII-a după Rusalii
Iubiți credincioși
Despre credință și mântuire s-a scris și se va scrie foarte mult. Despre Evanghelie tot așa, ca fiind ,,puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui ce crede”.
Să nu creadă cineva că Evanghelia de astăzi ne-ar învăța că trebuie să urâm avuțiile și să le disprețuim. O, nu!
Dar cere Evanghelia să nu ne facem un idol din ele, să nu le iubim mai mult decât pe cele sufletești, să nu ne înecăm în spinii lor: ,,Tot cel ce iubește pe tată sau pe mamă…tot cel ce iubește lumea…mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”(Matei 10,37). ,,Bogăția de ar curge nu vă lipiți inima de ea”(Ps. 60, 10), ,,căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”(Lc. 12, 34).
Fraților, greșeala unor creștini de astăzi e tocmai aici. Comoara de care se lipește inima unor creștini sunt averile și plăcerile. Unii iubesc mai mult cele lumești decât cele sufletești. Iubesc mai mult lumea decât Sfânta Biserică și pe Domnul.
Evanghelia de astăzi ne pune și pe noi neîncetat la hotarul mântuirii sufletești, dar vai cât de puțini pot trece acest hotar, pentru că oamenii iubesc mai mult lumea decât Sfânta Biserică și sufletul lor.
A fi un creștin adevărat înseamnă a trăi o viață predată cu totul Domnului. A fi un creștin adevărat înseamnă că toată comoara noastră, toată dragostea și bucuria noastră să fie scumpul nostru Mântuitor.
Fraților, tânărul din Evanghelie îi dăduse Domnului toate cheile, dar când a venit rândul să dea cheia de la bani și avuții, de asta nu s-a îndurat: ,,S-a depărtat întristat, căci era foarte bogat”.
Desigur, tot așa se întâmplă și astăzi cu unii creștini. Unii dau bucuros o parte din chei, dar de altele nu se îndură. N-ar da unii bucuroși și cheile de la anumite plăceri.
Unii creștini de azi caută mântuirea în afară de Hristos, de Biserică. Dar mântuirea se poate afla numai într-o viață trăită în Domnul și predată cu totul Lui aici în Biserică.
Iubiți credincioși!
Virtutea credinței este o condiție absolut necesară pentru însușirea mântuirii personale a omului. Fără credință nu este mântuire, fiindcă credința este legătura omului cu Dumnezeu. Numai dreapta credința este mântuitoare. Așadar dreapta credință presupune câteva trăsături definitorii:
- Referirea ei la toate învățăturile Bisericii atât cele cuprinse în Sfânta Scriptură cât și cele din Sfânta Tradiție;
- Acceptarea integrală a tuturor adevărurilor învățate de Biserică;
- Credința trebuie să fie lucrătoare sau trăitoare exprimându-se în fapte bune.
Mântuitorul s-a rugat ,,ca toți să fie una”(Ioan 17, 21) în Biserica Sa și această dorința dumnezeiască creștinii sunt datori s-o urmeze cu răbdare și dragoste ,,până vom ajunge toți la unitatea credinței și la starea bărbatului desăvârșit” – adică la dreapta credință, cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (Efeseni 4,13).
Fraților, eforturile în acest sens nu sunt ușoare, dar noi nădăjduim ca și Sfântul Apostol Pavel, în harul lui Dumnezeu ( I Corinteni 15,10 ), iar cu ajutorul Lui putem fi ,,tari, neclintiți, sporind totdeauna în harul Domnului” (I Corinteni 16,38), adică în dreapta credință cu nădejdea mântuirii.
Și acum o pildă la încheierea cuvântului meu de astăzi:
Ce Mă numiți Bun?
,,Ce Mă numești bun și nu vrei să vii după Mine? I-a zis Mântuitorul tânărului din Evanghelie. Tot așa ne-ar putea zice și nouă.
,, Ce Mă numiți Bun, și nu Mă iubiți?”
,,Ce Mă numiți Învățător, și nu veniți după Mine?”
,,Ce Mă numiți Mântuitor, și nu Mă lăsați să vă mântuiesc?”
,, Ce Mă numiți Stăpân, și nu-Mi slujiți Mie?”
,,Ce Mă numiți Atotputernic, și nu vă încredințați în Mine?”
,, Ce Mă numiți Viață, și nu doriți viața?”
,, Ce Mă numiți Cale, și nu umblați pe ea?”
,, Ce Mă numiți Înțelept și nu mă întrebați nimic?”
,,Ce Mă numiți Lumină și iubiți întunericul?”
,,Ce-Mi ziceți Doamne Doamne și nu faceți voia Mea?”(Luca 16,46)
Așadar, frații mei, în această icoană grozavă și dureroasă trăiesc o parte de creștini și creștinătatea de azi. Amin
Pr. Holban Mircea - Ilie
cuvant_la_duminica_a_xii.docx
