Cuvânt la Duminica a XI-a după Rusalii

Cuvânt la Duminica a XI-a după Rusalii

Iubiți credincioși

Ascultând pericopa Evangheliei care s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie, am înțeles cu toții că Mântuitorul a vrut să ne arate ce mare importanță are pentru noi creștinii virtutea iertării aproapelui nostru.

Omul împărat din pildă este Tatăl Ceresc Care ne iartă atâtea și atâtea ,,datorii” de păcate grele și multe, iar datornicul suntem noi oamenii, care sărim în capul aproapelui pentru toate nimicurile și greșelile.

Să luăm aminte fraților că Evanghelia asta este spusă și în Tatăl nostru când zicem: ,,și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Vedeți dumneavoastră ce mare accent se pune pe iertarea de-aproapelui nostru?

Domnul nostru Iisus Hristos ne spune apăsat că Tatăl ceresc ne iartă greșelile numai condiționat, dacă și noi iertăm pe cele ale semenilor noștri. Dacă nu facem acest lucru e o minciună toată rugăciunea noastră și tot numele nostru de creștin. Iubirea și iertarea sunt semnele cele mai bune că cineva este un creștin adevărat și cine nu le are n-a primit cu adevărat pe Mântuitorul și Evanghelia Lui.

Mi-aduc aminte că acum vreo 40 ani în urmă, în scaunul Mărturisirii, la îndemnurile mele de a se împăca cu cei sfădiți și de a se ierta, cei mai mulți răspundeau: ,,Asta una n-o pot face, părinte, nu mă lasă inima să iert”. ,,Ba cel rău, adică diavolul, nu te lasă” – răspundeam eu. El te oprește, nu mânia, ca să nu-ți dai seama de bunătatea lui Dumnezeu care te-a iertat prin jertfa Fiului Său și tu nu vrei să ierți. Diavolul te oprește să nu-ți dai seama că tu ai stat de față la o judecătorie care te-a condamnat la moarte și pieire veșnică în numele ,,paragrafului de lege” care zice răspicat: ,,plata păcatului este moartea” (Rom, 6,23).

Din această osândă te-a scăpat Iisus Hristos, care a murit în locul tău, te-a scăpat prin jertfa Lui, prin bunătatea și mila Lui, și tu nu poți să ierți o nimica toată ce se cere de la tine?

Deci tu ești numai o spoială, dar nu un crestin adevărat. Cine a primit cu adevărat jerfta Mântuitorului – Sfânta Împărtășanie – cine s-a renăscut la o viață nouă cu El, ca o făptură nouă, iertată și mântuită, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre iertare. Dă-i aceluia o palmă, că el râde, batjocorește-l, că el te laudă, dă după el cu pietre, că el răspunde cu rugăciune, înjură-l că el tace. O, cât de mult știe a răbda și a ierta un creștin adevărat luând pilda Mântuitorului, Care și de pe Cruce cere iertarea celor care Îl răstigniseră, zicând: ,,Tată, iartă-le lor!” – Și tu frate creștine trebuie să faci așa. Astfel, dacă la greșeală răspunzi tot cu greșeală, la înjurătură tot cu înjurătură, la batjocură tot cu batjocură, ești departe de Evanghelia Domnului și de mântuirea sufletului tău. Ești tu dintre aceia care, după ce au gustat din iertarea și din bunătatea lui Dumnezeu, s-au făcut un izvor de iertare și iubire pentru alții, sau ești în chipul datornicului din Evvanghelia de astăzi?

 Fă-ți tu singur socoteala! Și acum o pildă: pământul și ploaia. Pământul soarbe ploaia ce cade de sus, dar iarăși o sloboade, în formă de izvoare și fântâni binecuvantate. Noi însă suntem pământul cel rău, care soarbe neîncetat mila cerului de sus, dar în loc de apă vie slobozim afară izvor de ură, de otravă și de păcat.

Toată firea cea necuvântătoare dă înapoi darul Cerului de sus. Ogoarele dau pâinea cea coaptă, din darul cerului de sus, pomii ne dau poamele, numai omul făcut după chipul și asemănarea lu Dumnezeu, numai omul cel care soarbe neîncetat iertare, milă și iubire cerească, în loc de dragoste și alte roade bune dă ură, otravă și venin sufletesc. Fraților, ne mustră și firea cea necuvțntătoare.

Sfântul Evanghelist Ioan zice: ,,Cel ce urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și nu vede unde merge fiindcă întunericul a orbit ochii lui( I Ioan 2,11).

• Pentru ură, răzbunare, neiertare și nemilostivire Dumnezeu îl numește pe datornicul din parabolă ,,slugă vicleană” și mâniindu-se din cauza comportării sale l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-și va plăti toată datoria, adică, la chinurile veșnice, pentru că această datorie nimeni nu și-o mai poate plăti după moarte.
• Iar la Judecata de Apoi, Domnul nostru Iisus Hristos va fi drept și va judeca toate faptele noastre cu dreptate.

Să ne străduim să fim creștini nu numai cu numele și cu cuvintele, ci mai ales cu faptele noastre, iar din toate faptele noastre să respire, să iasă la iveală dragostea noastră față de aproapele și prin aceasta iertându-le greșelile lor. De nu vom face aceasta, Dumnezeu se va purta și cu noi așa cum S-a purtat cu sluga cea rea și vicleană, aceeași osândă ne așteaptă și pe noi ,,dacă nu iertăm din inimă fraților noștri greșelile lor”. Amin

Pr. Mircea-Ilie Holban